Vârful înfloririi bujorului de munte ține aproximativ 2 săptămâni

Luna iunie aduce cu sine nu doar vara, vacanța și gustul inconfundabil al cireșelor ci și un peisaj extraordinar în țara noastră. Culmile muntoase ale Carpaților se îmbracă în haină nouă și roșiatică. Bujorul de munte este una din cele mai rare plante ale munților. Originar din zona Balcanilor, în România se întâlnește în zona Carpaților, la altitudini înalte, în tufe dese cu înălțimea de 20 -25 cm. Bujorul de munte mai este numit și smârdar sau cocozar și face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă și se extind din Himalaya, Caucaz, Carpați până în Munții Alpi și Pirinei.

Smârdarul este peren și își păstrează frunzele verzi tot timpul anului, planta fiind foarte delicată și având nevoie de o sumă de condiții pentru a se dezvolta: lumină dimineața, umiditate, sol bogat și o altitudine foarte precisă. Rhododendronul nu tolerează transplantări sau mutări, lucru care face imposibilă plantarea lui în grădini, motiv pentru care nu trebuie cules sau smuls cu rădăcină pentru că va muri în doar cîteva ore și nu se poate adapta la altitudini mai mici.

În prezent, bujorul de munte este una din plantele aflate pe cale de dispariție și este protejat de lege. Culegerea, ruperea sau deteriorarea tufelor se pedepsește conform legislației în vigoare. Planta crește foarte greu, ramurile deteriorate de cele mai ulte ori mor sau se regenerează foarte greu. Tufele de pe crestele Carpaților au vârste de 30-40 de ani, timp în care abia ating înălțimea maximă. Bujorul de munte are ramuri lungi, puțin ramificate și frunzele alternante îngrămădite spre vârful lujerului, tari și persistente, lungi de unu-doi centimetri și late. Planta a fost culeasă abuziv, florile fiind căutate pentru ceaiuri și dulceața, dat fiind că are o aroma asemănătoare cu a vișinelor, dar și pentru unele proprietăți medicinale. Florile conțin aminoacizi esențiali organismului și, în general, se administrează sub formă de infuzie, dar există un risc crescut de a produce intoxicații grave, dacă este consumat în exces.

Bujorul de munte apare pe pantele înalte stâncoase ale Bucegilor și este una din florile spontane din Parcul Național Bucegi, din Făgăraș (pe versantul Nordic) și în Retezat. Petalele bujorului de munte seamănă cu cele de trandafir, iar vârful sezonului ţine de regulă cam două săptămâni, în intervalul 1 iunie – 1 iulie și variază de la un masiv muntos la altul. Prima dată înflorește în Bucegi, iar la finele lunii iunie în Retezat. Așadar, pentru a vă putea bucura de spectacolul naturii, vă recomandăm să faceți o drumeție în Munții Făgăraș, pe traseul: Valea Sâmbetei – Cabana Valea Sâmbetei – Cascada Răcorelelor – Căldarea Răcorelelor – Muchia Dragușului – Valea Sâmbetei

Sursa foto: Photophilya